Pe punctul de a iesi din cafenea, ii fac lui « tinerica » semn ca plec.
– Deja plecati ? ma intreaba cu un zambet timid. Nu a fost buna cafeaua ?
– Ah, ma scuzati , am uitat sa platesc, ii spun incurcata. Imi asez caietul greu de cuvinte pe bar si ma caut prin buzunare. Ii intind o hartie de 5 zambete.
– Stati sa va dau restul , si imi intinde 3 zambete inapoi .
– Ah, nu, sa ramana si pe maine, ii raspund. Cica si maine ploua, asa ca ne va prinde bine.
– Scrieti ? ma intreaba privind caietul.
– Hm, e un ierbar.
– Un ce ? ma intreaba el incurcat.
– Un ierbar. E un caiet in care asezi ganduri adunate de ici-colo pentru a le pastra, a le privi si a le mirosi parfumul din cand in cand.
– Credeam ca e un caiet de retete. Stiti, retete de fericire…imi sopteste.
Ma intorc si plec nu inainte de a-i lasa un gand bun ca bacşiş.
Ies din cafenea si vantul violent imi zbarleste ideile. Imi trec grabita mana prin ele sa le pun in ordine. Privesc norii grei si un strop de fericire imi cade pe frunte. Am uitat sa-mi iau umbrela dar imi voi acoperi cugetarile cu palmele, pana acasa.
Poate trebuia sa mai raman putin in cafenea….
VA URMA
