Film « Bakhita » – drumul de la sclavagism la sfintenie

20200816_215759

Realizator : Giacomo Campiotti

Data aparitiei : 2009

 

image-70
Gratiela

Indiferent daca esti credincios sau nu, daca sclavagismul de odinioara te impresioneaza sau nu, iti recomand acest film plin de emotie si realitate cruda. Un exemplu feminin de supunere, credinta si umanitate.

Mereu parca filmele inspirate din fapte reale ne captiveaza mai mult. Indiferent de genul filmului, personajele si istoria tesuta de ei devin mai induiosatoare si iti merg direct la suflet. Se spune ca e bine sa citesti intai cartea, unde ai mai multe detalii si pe urma sa vezi filmul, care te ajuta sa vizualizezi personajele si sa participi mai intens la actiune. In cazul de fata, cartea « Bakhita » scrisa de Véronique Olmi, a fost publicata in 2017, dupa aparitia filmului. Scriitoarea decopera portretul Bakhitei si cateva date despre ea, intr-o bisericuta din Touraine, o veche provincie din Franta. Instantaneu ii vine ideea sa scrie o carte despre destinul acestei femei. La intrebarea, de ce a decis sa scrie despre parcursul acestui personaj, Véronique Olmi a raspuns : « Pentru ca ea reprezinta forta femeilor de ieri si de azi. »

QUAND L'ESCLAVAGE N'AVAIT PAS DE COULEUR DE PEAU | historia.fr

Nascuta in Sudan, Joséphine Bakhita (1869-1947), la varsta de 7 ani este capturata si vanduta de comerciantii de sclavi. Ea nu se va mai intoarce niciodata in satul natal, al carui nume il uita, precum si propriul ei nume. Ea va fi numita de catre ceilalti sclavi « Bakhita », ce semnifica « Norocoasa ».

In ciuda torturilor si umilintelor la care este supusa, Bakhita ramane o persoana buna si generoasa.

Agresata deseori de stapanii ei, Bakhita este vanduta in cele din urma unui comerciant venetian, Federico Marin. Acesta o duce intr-un orasel italian pentru a avea grija de fiica lui, Aurora, orfana de mama. Parintele Antonio, preotul parohiei, observa credinta acestei femei si isi asuma riscul de a o boteza. Bakhita vrea sa se dedice bisericii, impotriva vointei stapanului ei care vrea sa o ia cu el in Africa.

In cele din urma, dupa multe peripetii, ea devine Sora Giuseppina Bakhita, « maicuta neagra » si isi va petrece urmatorii 50 de ani din viata intr-o manastire venetiana.

Destinul Bakhitei este o epopee extraordinara, o aventura umana in care sclavagismul si rasismul isi lasa urmele, atat fizic, cat si psihic. Bakhita fascineaza si intriga in acelasi timp prin devotamentul, curajul si vointa de a trai intr-o lume totusi atat de cruda si violenta.

Bakhita moare in 1947 si este canonizata de Ioan Paul al 2 – lea, in anul 2000.

20200816_215644

 

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s