Cafeneaua din colț (V)

O rochie din dantelă crem și o geantă banală aruncată aiurea. Tipa de la bar se ceartă cu tinerică ăsta că s-a întins mai mult decât îi erau iluziile..
Îmi împing înapoi trăirile în zona de confort și sorb o gură din ce mi-a mai rămas.
– Și? Ia spune-mi… Zâmbetul tău?
– Ce e cu el?
– E mereu la fel de zburdalnic în fiecare zi? Așa, „până la urechi”?
– Da. Și îmi întinde vesel o brioșă.
– Nu mulțumesc, sunt sătulă de bunătăți. Și nu te deranjează că e imperfect?
– Imperfectul e noul perfect. E în trend acum și încerc să îl mențin în fiecare zi, consumând doar vorbe bune și fericire deplină.
Aveam cuvintele pe buze, dar tot ce puteam să îi dau era un „seen”.
– Să știi că dacă nu zâmbești, ți se văd cicatricile și urmele anilor de pe suflet.
Încep să mă agit mai ceva ca un pepsi.
– Poftim?!
–  Ți se vad urme de bocanci intrați cu forța în suflet. Și lăsați ascunși de „tu” cea care faci pe plac tuturor și nu știi ce vrei pentru tine, aia vulnerabila, trista și fragila.
– Eu? Hooopa, stai așa tinerică cu umeri lați. Eu nu.. Eu pot.. Eu știu să.. Eu îmi doresc să.. pentru mine!..
Îi arunc nervoasă în față fericirile, Și ies din cafenea cu orgoliul strâns la piept..
La naiba, mi-am uitat geanta pe masă.. ..

           🧩 🧩 Va urma 🧩🧩

📸 Istock

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s