Copilul de ieri, copilul de azi

De mici, pornim cu un bagaj in spate : ghiozdanul, cel putin asa era pe vremea mea. Cu emotii, ne asezam in banca , pierduti, si priveam invatatoarea din fata noastra. Erau primii pasi pe un nou drum, pe care porneam inconstienti si timorati. Stilul de viata  insa ne-a determinat sa intelegem repede, ca trebuie sa ne descurcam in orice imprejurari si cu cat devenim mai independenti, cu atat mai bine. Concurenta intre elevi sau teama de profesor  ne determinau sa invatam, pentru a nu fi aratati cu degetul in curtea scolii. Despre respectul pentru parinti, profesori, nici nu mai vorbim.

Unii prefera confortul si tehnologia de azi, care usureaza  mult parcursul unui elev. Eu insa, si azi, prefer sa simt cartea intre maini si nu cartile on-line ; prefer sa-mi fac lista de cumparaturi pe o bucatica de hartie si nu pe telefon. Imi amintesc cu placere cand mergeam cu lista de carti, la biblioteca. Eram obligata sa citesc cartea pentru a face comentariul cerut de invatatoare. Azi insa, gasim toate informatiile necesare pe internet, ceea ce descurajeaza pe unii copii sa mai citeasca.

Nu intelegeam cand bunicii ne spuneau : « Pai, pe vremea mea…. » Cati nu spunem azi acelasi lucru copiilor nostri ? Chiar daca poate viata era mai grea si mai simpla la vremea aceea, avea farmecul ei si asta nu ne-a impiedicat sa ne dezvoltam, sa evoluam si sa ne integram in societate.  

Sursa: Pinterest

Dezvoltarea tehnologiei ne-a schimbat mult viata, ne-a obligat cumva sa devenim dependenti de confortul pe care ni-l ofera si usurinta cu care putem comunica ori sa gasim repede orice informatie. Acceptam si ne adaptam pentru ca, intr-adevar, putem comunica mai usor si rapid cu cei din jur. Insa deseori copiii de azi interpreteaza gresit tehnologia actuala. Ei prefera sa comunice mai mult prin intermediul sms-urilor sau aleg jocurile de pe telefon, in locul cartilor. Lumea virtuala da multora mai mult curaj in a se exprima, atata timp cat nu trebuie sa privesti persoana in ochi.  Insa, timpul petrecut in aer liber precum si joaca cu alti copii sunt lucruri foarte importante in dezvoltarea  lui. Bineinteles ca rolul parintelui este fundamental. Impunerea unui program este benefic si devine, pe parcurs, o obisnuinta pentru copil si nu o pedeapsa. In plus, sa nu uitam, copilul isi imita de foarte multe ori parintele. Uneori acuzam copilul ca nu este educat, dar este de fapt vina parintelui. E adevarat, spre deosebire de discursul de alta data al parintelui, gasim azi subiecte noi, complexe, pe care el trebuie sa fie capabil sa le abordeze cu copilul sau. Copii fiind, noi trebuia sa ne adaptam la stilul de educatie al parintilor nostri, insa azi, nu stiu de ce am impresia ca e invers. Unii copii sunt mult mai documentati si abili, incat ei explica unele lucruri parintilor.

Noi ne-am nascut si crescut intr-o alta lume ; pe parcurs a trebuit sa suferim schimbari care au adus transformari in stilul nostru de viata. Unii sunt nostalgici la viata din trecut, altii prefera evolutia omenirii si mai sunt cei care traiesc intre cele doua lumi.  Eu cred ca fac parte din a treia categorie. Incerc sa-mi pastrez cu sfintenie valorile dobandite in trecut si sa ma bucur, intr-o anumita masura, de tehnologia din ziua de azi. Parintele de azi trebuie sa stie sa combine toate acestea pentru a-i da o educatie echilibrata copilului sau si sa poata sa se adapteze la cerintele societatii de azi. Insa in toate aceste avantaje ale tehnologiei, se asunde si un pericol virtual, la care parintii ar trebui sa fie foarte atenti si capabili sa isi protejeze copilul.

Parintii nostri nu aveau atatea informatii ca si azi despre cum e bine sa cresti un copil. Azi, insa ei au la dispozitie carti, emisiuni, psihologi care sa ii ghideze in educatia copilului lor. Un lucru e cert. Indiferent de generatie, la baza educatiei copilului sta dragostea pentru el si dorinta de reusita a copilului. Indiferent de sfaturile celor din jur, actionam in functie de caracterul nostru si de valorile pe care le-am asimilat de-a lungul vietii.

Sursa: Pinterest

Vorba cunoscuta de multi dintre noi : « Cea mai grea meserie, este cea de parinte. »

2 comentarii

  1. Ce frumos era când mergeai la bibliotecă să-ți cauți cărțile de care aveai nevoie la școală 😊
    Și faptul că trebuia cumva să ieși din zona ta de confort, apoi făceai și o mică plimbare și aveai ocazia să te mai miști puțin, ba te mai întâlneai pe traseu cu alți colegi sau profesori, după care făceai cunoștință cu mirosul acela unic de bibliotecă..
    Echilibrul de care spuneai este foarte greu de atins pentru că mulți părinți au rămas în urma cu tehnologia, ba chiar și unii copii nu beneficiază de un telefon și alte gadgeturi care li se cer. Să sperăm că vor găsi soluții pentru ei ca să nu fie diferențe prea mari între ei, dar nici între elevi și părinți..
    Super articol.!!!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s