Cafeneaua din colț (IX)

Nici măcar nu știu de unde să încep. Încotro s-o hoinăresc?
Zumzetul orașului mă înnebunește. Sper că o dată și o dată voi găsi o varietate de fraze bine puse la punct încât să pot pleca de aici rapid și fără să dau multe explicații despre cine sunt și de ce o iau la sănătoasa.
Oare să fac o greșeală? Și pentru ce greșeală am cea mai mare toleranță? Mă tot gândeam zilele astea ce o să mă fac când o să fiu „mare”? Hmm.. Cred că o să vreau să fiu nebună.. Dar nebună după lucrurile care mă fac fericită.
Trec strada și mă opresc puțin în parcul de vis-a-vis. Un parc lipsit de griji. Un loc în care nu auzi decât băncile suspinând de-atâtea bârfe adunate peste ani și o tanti în verde ce vinde vată pe băț de vreo douăj-de ani încoace.
Câte o frunză pe ici-colo pierdută în lumea jocurilor de culori tomnatice.
– Pot să iau loc? O doamnă bine-dispusă mă întreabă plină de gânduri.
– Desigur. Îi spun eu (o imperfectă) uitându-mă la rochia ei făcută din carioci colorate și hârtie creponată.
– Aș avea o întrebare, dacă mă puteți ajuta..

👉🏼👉🏼 Va Urma👈🏼👈🏼

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s