O cafea și ceva în plus ( I)

Miros de scorțișoară, și turtă dulce așezată pe un raft. M-au cucerit de la prima „dâră” de miros.
– Azi sunteți plină de seninătate.
– Mulțumesc, îi spun vânzătoarei, zâmbind. Totuși mă grăbesc, așa că vă rog să le puneți la pachet.
Mă opresc la semafor, hotărâtă să deschid pachetul de țigări.
Un dram de nebunie sfărâmate în vise împărtășite și un porumbel ce căuta resturi prin tomberon. Trag aer în piept și le ignor, îndreptându-mă spre cafenea. Întru acolo unde cândva era doar un loc străin cu miros de cafea și un strop de dute-vino.
– Bună ziua. Cu ce vă pot servi?
– Scuzați-mă, dar unde este tinerică? De obicei el mă servea.
– Cel cu freză de revistă? A demisionat pentru un post mai bun. Am auzit că acolo unde e, livrează doar fericire, îmi șoptește ea.
– Era oricum plin de iluzii, așa că îi va prinde bine, îi răspund totuși debusolată. Aș dori, te rog o ceașcă de bunătate, cu puțin entuziasm, azi sunt pe val. Merg la un interviu și sper să fie ce îmi doresc.
– ooook, eu doar vreau să vă servesc, nu-mi arde de bârfe donșoară’, deci vin imediat cu comanda.
Nu știu de ce am început să vorbesc neîntrebată, dar tipa asta nu-mi e pe plac. Poate are niște ghimpe-n coaste care îi dă o alură de „mi-s prințesă de la țară”.
Deschid caietul și încerc să scriu. N-am mai făcut-o de mult. Alegerile mele nu au fost mereu deștepte, așa că acum, sunt amintiri care dor. Așa pățesc dacă mă gândesc la tot felul de basme făurite și nu gândesc cu capul, ci cu sufletul. Nu sunt mândră de copila ce am fost, dar vreau să mă simt împlinită. Împlinită de ce? Cum împlinită? Cum să învăț timpul să învețe să aibă puțintică răbdare?
E timpul să fiu sigură ce vreau de la viață, mai ales după ce ai plecat fără să-mi dai motive bine definite sau măcar niște iluzii. E timpul să nu mai pun întrebări. Sau cel puțin asta îmi tot ticăie ceasul din capu’ meu.
Sper doar să nu ajung să cerșesc timp, cu clepsidra goală printre degete.
– Asta este pentru tine.
– Vrei să îmi scoți inima din piept? Ii spun speriată de iluzionismul cu care a apărut brusc prințesica. Ce e asta?
– Nu știu, a venit cineva la bar și a lăsat plicul ăsta. Și din câte mă gândesc numa pentru tine poate fi.

” Acoperă-ți inima cu ceva. Se văd nuanțe și nu-s prea colorate.
~ pentru fata cu bucle.~”

Închid repede plicul, plină de întrebări, îmbujorată mai rău ca moș Crăciun… ..

✴️ Va Urma ✴️

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. rofstef spune:

    Eeeei Lussy; eu astăzi n-am chef de lucru și de nimic, așa că puțin chef dacă mi-ai pune lângă ceașca cu cafea..aaa, și un pic de viteză dacă ai pe-acolo, nu de alta, dar sunt ardelean și mă cam mișc în reluare 🤣🤣😅😅
    Iartă-mi gluma !
    O zi superbă îți doresc !

    Apreciază

    1. Lussy spune:

      🤣🤣🤣 Dacă as putea, aș pune tuturor, ca parca e azi luni🤣🙈 zi frumoasă!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s