Simt un dulce miros de scorțișoară
Îmbibat în flori de caramel,
Să stingă dorul meu de odinioară
Al unei inimi ce cândva era hotel.

Puteai intra oricând voiai
Era mereu loc, tu să vi.
Nimic sau tot de tu cereai
Era gratis, tu să știi.

Cu condei de’argint e scris
Că era totul paradis.
Până când din colț de rai
S’a făcut totul mălai.

Cineva mi’a inundat
Sufletu de tot, pătat..
De atunci eu taxă pun
Celor ce îmi vin pe drum.
Locuri sunt doar limitate,
Pentru cei cu bunătate.
Acum apăr cu măcel
O inimă ce cândva era hotel.