Azi.. Încep din nou să scriu.
Cuvinte, fraze, în portrete cafeniu.
Și mă gândeam cu e să fii
Speriat chiar de memorii.
Că va veni și ziua-n care
Nu mai ai justificare.
Să vrei a da timpu-napoi
Să înveți ale tale nevoi.
Să mănânci o savarină
Fără să simți tu o vină.
Să pui pe tine un palton
Chiar de nu-i de- un milion.
Vrei sarmale în miez de noapte?
Foarte bine, treci la fapte.
Nu mai poți domnle să scrii
Că spun că ești dus pe câmpii.
Ce să mai zic de citit
Vor spune că ești răzvrătit.
În astă lume am învățat
Că tot în lume îi judecat.
Cum mănânci, cum stai, trăiești
Ce prieteni ai, și cum iubești.
Deci fă bine, nu mai asculta,
De oameni, guri și toate cele
Că-ți aduc doar vremuri grele.
Fă doar ce îți cere inima ta!
Și-atunci, nu vei mai regreta!
Totu’-n jur va fi prețios
Covor de flori, și-un rost frumos!