Călătorie pe aripile cărților 📖

Litere, cuvinte, fraze, povești….o lume pe care o descoperim la o vârstă fragedă, atunci când învățăm să citim și intrăm în lumea poveștilor. Suntem martorii invizibili ai evenimentelor și diferite sentimente ne învăluie suflețelul. Imaginația se dezvoltă și ne însoțește pe tot parcursul cărții. Poate peste ani și ani, înțelegem cât de mult ne-a ajutat cititul, cât de mult a contribuit la dezvoltarea noastră personală, câți prieteni se află pe rafturile bibliotecii. Mai târziu, în rolul de părinți, încercăm să transmitem „setea” pentru lectură și copiilor noștri. Seara, ne ghemuim în pat lângă ei, pentru a le citi o poveste. Și uite așa, adulți fiind, intrăm din nou în lumea poveștilor, însă nu singuri. De data aceasta, un adult și un copil, mâna în mână, pășesc cu grijă în lumea cărților.

- Bună ziua copii. Mă numesc Librarul cu papion. 
- De ce....cu papion? întreabă o fetiță curioasă.
- Pentru că .....o să vă spun un secret. Pe papion mi-am notat niste formule magice. O să vi le spun și vouă, numai dacă mă ascultați până la capăt. Astăzi o să vă fac cunoștință cu Alisa, o fetiță căreia nu-i plăceau deloc cărțile, si hotărâtă, a luat o decizie: Nu vreau sa citesc. deloc. si punct. sfarsit.
- Eu nu știu să citesc, mă întrerupe o fetiță buclată. Mami îmi citește povești pentru copii.
- În curand vei învăța, și așa vei avea ocazia să o cunoști personal pe Alisa. Dar să știi că există și cărți ilustrate pentru copiii care încă nu știu să citească.
- Mami cumpără cărți pentru copii,dar nu o cunoaște pe Alisa, insistă fetița.
- Când vei învăța să citești, vei avea ocazia să îi faci cunoștință mamei tale cu Alisa și să îi citești aventurile sale. Deci, vreți să o cunoașteți pe Alisa?
- Daaaaa, răspund copiii în cor.






E pentru prima oară când părăsesc librăria online și vin să spun o poveste în fața unor pitici, curioși și neastâmpărați. Am ales această poveste pentru ei, în ideea de a-i pregăti pentru rolul de cititor și a încerca să le transmit Magia cartilor. Emoția mă cuprinde încetul cu încetul, însă încerc să o ascund. Copiii sunt foarte observatori și îmi pot pune întrebări directe care să mă emoționeze și mai mult. Liniștea se așterne și copiii mă privesc insistent. Le observ curiozitatea de a o cunoaște pe Alisa, și asta îmi dă curaj.

- A fost odată ca niciodată, o fetiță pe nume Alisa. Era puțin mai mare decât voi și știa să citească, însă nu iubea cărțile. Deși avea multe cărți primite de ziua ei sau cu anumite ocazii, Alisa le aduna în camera ei, indiferentă. Nu o interesa ce povești se ascund în acele carți. Ea, folosea cărțile pentru a ajunge la rafturile ei secrete sau să își blocheze ușa de la cameră, pentru ca nimeni să nu o deranjeze. Și știți ce mai făcea? Însă voi să nu încercați asta. Folosea cărțile drept saniuță, pentru a aluneca pe scări. Vă asigur, cărțile nu erau mulțumite de conduita ei și sufereau mult. Dacă nu știați, cărțile au și ele un suflețel și trebuie să avem grijă de ele. Alisa a început să folosească unele carți drept farfurie, făcea cu ele jonglerii sau le purta pe cap, în loc de pălărie. Pentru ea, era o distracție nemaipomenită. Însă cărțile au cam început să se sature de comportamentul ei și au reacționat.....

M-am oprit și am privit chipurile copiilor. Nu părea nici unul să fie plictisit sau somnolent. Dimpotrivă, păreau absorbiți de aventurile Alisei. Un băiețaș, cu ochelari mici și rotunzi mă privea cu gura căscată. Ok, ar trebui să continui înainte ca unul din ei să reacționeze.

- Într-o seară, când Alisa se pregătea de culcare, cărțile din camera ei au început să zburde, să zboare prin cameră, gălăgioase și agitate. "Plecați de aici!" le-a strigat Alisa. " Am lucruri mai bune de făcut decât să pierd timpul citind carți!" Însă cărțile, deveneau tot mai agitate și răsfoitul foilor făcea un zgomot insuportabil. În această agitație, Alisa se simți absorbită de paginile unei cărți. Ateriză în poveste, într-una dintre pagini, unde întâlni un detectiv. "Dumneavoastră cine sunteți?" întrebă ea cu teamă. "Hei, ai grijă pe unde cazi. Am un mister de rezolvat." îi spune detectivul grăbit. Alisa, pasionată de mistere îi propune acestuia să îl ajute. Însă prea târziu, detectivul dispare din pagină și Alisa aterizează într-o altă pagină, al unei alte cărți. De data aceasta ea se află într-o navă spațială, gata să decoleze pe Lună. "O călătorie pe Lună?" întreabă Alisa încântată. "Misiunea continuă pe urmatoarea pagină", îi spune cosmonautul grăbit. Și pagina din carte se întoarce din nou. Alisa ajunge într-o altă poveste cu castele și dragoni, unde întâlnește un cavaler. Acesta refuză ca fetița să îl însoțească în aventură, pentru că nu a citit povestea de la început. Alisa e tristă. Și ea vrea să călătorească în spațiu, să se lupte cu dragoni, să dezlege mistere. Însă pentru a fi alături de acești eroi, pentru a trăi aceste aventuri, trebuie să citești cartea, să intri în lumea ei, să faci cunoștință cu personajele. Încă o pagina s-a întors, și unde credeți că a ajuns Alisa?

Copiii nu păreau să-mi fi auzit întrebarea. Erau absorbiți de poveste și curioși să afle continuarea.

- Aici, cu noi? întreabă timid o fetiță. 

Copiii încep să râdă zgomotos.

- Vreți să vă spun unde a ajuns Alisa? încerc să îi calmez.

Liniștea se așterne rapid și îmi continui povestea. Trebuie să dau dovadă de creativitate pentru a-i menține captivi în această aventură.

- Alisa a ajuns pe o pagină goală, pustie...fără personaje, fără mistere....de acolo a inceput să cadă, până a ajuns din nou în camera ei, între grămezile de cărți. Nerăbdătoare să se întoarcă în lumea poveștilor, ea luă o carte și începu să citească. Așa a devenit Alisa o cititoare, o iubitoare de cărți. Ea a înțeles că citind, poate călători pretutindeni și întâlni personaje nemaipomenite. 

Din reacția lor înțeleg că ar dori ca aventurile Alisei să continue.Nici un copil nu se ridică să plece.

- Nu ne-ați spus de ce vă numiți Librarul cu papion! se auzi o voce hotărâtă.

Când nu vrei să uiți ceva, spune-i unui copil, el sigur îți va aminti, mai ales daca i-ai stârnit curiozitatea.😁

- Când am fost copil, și eu am fost ca și Alisa. Nu intram niciodată într-o librărie pentru copii și aruncam cărțile ce le primeam, prin toată camera. Însă, în ziua în care toate cărțile au plecat și camera mea a ramas goală, am fost foarte tristă. Atunci am decis să îmi scriu povestea. Și să nu o pierd, am făcut-o papion. Ori de câte ori întâlnesc un copil căruia nu-i place să citească, îi dau papionul unde scrie pățania mea. Până veți învăța să citiți, există carti ilustrate pentru voi, cu imagini colorate și personaje simpatice. Iar pentru atunci când veți începe să citiți, vă sfătuiesc să călătoriți cât mai mult pe paginile cărților, să aveți grijă de cărți și să le citiți cu atenție. Asta dacă vreți ca personajele și literele să nu plece. Iar după fiecare carte citită, să confecționați și voi un papion pe care să îl oferiți, dacă întâlniți, unui copil căruia nu îi place să citeasca. 
Călătorie plăcută tututror!


Acest articol a fost scris pantru Competiția Superblog 2021!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s